blinda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză blinder.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
blinda
Infinitiv a blinda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
blindez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să blindeze
Participiu blindat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi cu un blindaj.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe