boboc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Boboci (1.)
Boboci (2.)

română

Etimologie

Din neogreacă μπουμπούϰι (bubúki).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
boboc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ boboc boboci
Articulat bobocul bobocii
Dativ-Genitiv bobocului bobocilor
Vocativ - -
  1. (bot.) caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă.
    Boboc de floare.
  2. (ornit.) pui de gâscă sau de rață.
  3. (fig.) începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (p.restr.) recrut; student în primul an.

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Expresii

  • A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba
  • Toamna se numără bobocii = rezultatul unei munci se apreciază la sfârșit
  • A da (mâncare) la boboci = a vomita


Traduceri

Referințe