boccea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă bohça.

Pronunție

  • AFI: /bok'ʧe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
boccea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ boccea boccele
Articulat bocceaua boccelele
Genitiv-Dativ boccelei boccelelor
Vocativ boccea boccelelor
  1. pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc.
  2. (înv. și reg.) șal mare pe care îl purtau femeile pe spate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe