bocet
română
Etimologie
Din a (se) boci + sufixul -et.
Pronunție
- AFI: /'bo.ʧet/
Substantiv
| Declinarea substantivului bocet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bocet | bocete |
| Articulat | bocetul | bocetele |
| Genitiv-Dativ | bocetului | bocetelor |
| Vocativ | bocetule | bocetelor |
- plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet.
- lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online