bodârlău

română

Etimologie

Origine incertă, probabil expresivă.

Din maghiară bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul român, din maghiară bukdar („cufundar”), derivare de la bukdolni („a se cufunda”) (cf., Cihac, II, 483 și DAR).

Pronunție

• AFI: /bo.dɨrˈləw/

Substantiv

Declinarea substantivului bodârlău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bodârlău	bodârlăi
Articulat	bodârlăul	bodârlăii
Genitiv-Dativ	bodârlăului	bodârlăilor
Vocativ	bodârlăule	bodârlăilor

1. (ornit.) cufundar.

Cuvinte compuse

• bodârlău-cu-ferăstrău

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online