bodârlău

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Origine incertă, probabil expresivă.

Din maghiară bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul român, din maghiară bukdar („cufundar”), derivare de la bukdolni („a se cufunda”) (cf., Cihac, II, 483 și DAR).

Pronunție

  • AFI: /bo.dɨrˈləw/


Substantiv


Declinarea substantivului
bodârlău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bodârlău bodârlăi
Articulat bodârlăul bodârlăii
Genitiv-Dativ bodârlăului bodârlăilor
Vocativ bodârlăule bodârlăilor
  1. (ornit.) cufundar.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe