Sari la conținut

boncăi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Origine imitativă.

Confer sârbocroată bukati.

Pronunție

  • AFI: /bon.kəˈi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) boncăi
Infinitiv a (se) boncăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) boncăiască
Participiu boncăit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) a boncălui.


Traduceri

Anagrame

Referințe