bonnetier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din bonnet („bonetă”) + -ier.

Pronunție

  • AFI: /bɔ.nə.tje/


Substantiv

bonnetier m., bonnetiers pl.

  1. (com., text.) vânzător de produse de galanterie; (spec.) tricoter
    La boutique d'un bonnetier.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe