brăcui
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /brə.ku'i/
Verb
Conjugarea verbului brăcui | |
Infinitiv | a brăcui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
brăcuiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să brăcuiască |
Participiu | brăcuit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a alege bracurile; a da deoparte ceea ce este nefolosit.
- (v.tranz.) a lăsa numai bracurile, alegând tot ce a fost mai bun; (p.ext.) a răvăși, a deteriora.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online