brădui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din brad + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /brəˈduj/


Substantiv


Declinarea substantivului
brădui
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brădui brădui
Articulat brăduiul brăduii
Genitiv-Dativ brăduiului brăduilor
Vocativ brăduiule brăduilor
  1. (reg.) brăduț.


Traduceri

Anagrame

Referințe