brăduleț

română

Etimologie

Din brad + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /brə.du'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului brăduleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brăduleț	brăduleți
Articulat	brădulețul	brăduleții
Genitiv-Dativ	brădulețului	brăduleților
Vocativ	brădulețule	brăduleților

1. brăduț.
2. nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bradtule
• brădetul

Referințe

• DEX '98 via DEX online