brancardier
română
Etimologie
Din franceză brancardier.
Pronunție
- AFI: /bran.kar.di'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului brancardier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brancardier | brancardieri |
| Articulat | brancardierul | brancardierii |
| Genitiv-Dativ | brancardierului | brancardierilor |
| Vocativ | brancardierule | brancardierilor |
- persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
franceză
(français)
Etimologie
Din brancard („brancardă”) + -ier.
Pronunție
- AFI: /bʁɑ̃.kaʁ.dje/
Substantiv
brancardier m., brancardiers pl.
- (mil.) brancardier