breviar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bréviaire < latină breviarium.

Pronunție

  • AFI: /bre.vi'ar/


Substantiv


Declinarea substantivului
breviar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ breviar breviare
Articulat breviarul breviarele
Genitiv-Dativ breviarului breviarelor
Vocativ breviarule breviarelor
  1. lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu.
  2. carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi.


Traduceri

Referințe