brezătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a breza + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /bre.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brezătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brezătură brezături
Articulat brezătura brezăturile
Genitiv-Dativ brezăturii brezăturilor
Vocativ brezătură brezăturilor
  1. (rar) pată albă pe fruntea vitelor.
  2. pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit.


Traduceri

Referințe