bruco

Vezi și : brucò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie brūchus < greacă antică βρούχος (broýchos).

Pronunție

• AFI: /'bruko/

Substantiv

bruco m., bruchi pl.

1. (entom.) omidă, larvă

Sinonime

• larva

Cuvinte derivate

• brucare

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din brucare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru brucare.