brumă
română
Etimologie
Din latină brūma ("timp de iarnă").
Pronunție
- AFI: /'bru.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brumă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brumă | brume |
| Articulat | bruma | brumele |
| Genitiv-Dativ | brumei | brumelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte.
- S-a lăsat bruma peste câmpii.
- (pop.) chiciură.
- strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante).
- (fig.) cantitate mică de...
- Brumă de învățătură.
Sinonime
- 1: (met.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă
- 3: pruină
- 4: pic
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- Bătut de brumă = a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit
Traduceri
strat subțire care se depune pe pământ, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci
|
|