bubui
Aspect
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /bu.bu'i/
Verb
Conjugarea verbului bubui | |
Infinitiv | a bubui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bubuie |
Participiu | bubuit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre tunete; p.ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) a produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online