bubui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bubui
Infinitiv a bubui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bubuie
Participiu bubuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre tunete; p.ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) a produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe