bubuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a bubui.

Pronunție

  • AFI: /bu.bu'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
bubuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bubuit invariabil
Articulat bubuitul invariabil
Dativ-Genitiv bubuitului invariabil
Vocativ bubuitule invariabil
  1. faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură.


Traduceri

Referințe