bubuitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a bubui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /bu.bu.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bubuitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bubuitură bubuituri
Articulat bubuitura bubuiturile
Dativ-Genitiv bubuiturii bubuiturilor
Vocativ bubuitură bubuiturilor
  1. bubuit.


Traduceri

Referințe