De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din bunică.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
bună
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
bună
|
bune
|
| Articulat
|
buna
|
bunele
|
| Genitiv-Dativ
|
bunei
|
bunelor
|
| Vocativ
|
buno
|
bunelor
|
- (înv. și pop.) bunică.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru bun.
