burduf
română
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută. Posibil cuvânt autohton (Brâncuș,1983), confer albaneză burdhë („sac”).
Pronunție
- AFI: /burˈduf/
Substantiv
| Declinarea substantivului burduf | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | burduf | burdufuri |
| Articulat | burduful | burdufurile |
| Genitiv-Dativ | burdufului | burdufurilor |
| Vocativ | burdufule | burdufurilor |
- sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc.
- sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc.
- învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile, descoperite.
- învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători.
- garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor.
- bășică uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam.
- (reg.) burduhan.
- (reg.) copcă în gheață.
Cuvinte compuse
Expresii
- Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte
- A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză
- (reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva
- A se face burduf(de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online