burelet
română
Etimologie
Din franceză bourrelet.
Pronunție
- AFI: /bu.re'let/
Substantiv
| Declinarea substantivului burelet | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | burelet | bureleți |
| Articulat | bureletul | bureleții |
| Genitiv-Dativ | bureletului | bureleților |
| Vocativ | bureletule | bureleților |
- cută a pielii, la extremitatea membrelor animalelor, care are rolul de a forma unghiile sau copitele.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online