butalcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /bu'tal.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
butalcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ butalcă butălci
Articulat butalca butălcile
Genitiv-Dativ butălcii butălcilor
Vocativ butalcă butălcilor
  1. unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului.


Traduceri

Anagrame

Referințe