cârâit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cârâi.

Pronunție

  • AFI: /kɨ.rɨˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârâit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârâit cârâite
Articulat cârâitul cârâitele
Genitiv-Dativ cârâitului cârâitelor
Vocativ cârâitule cârâitelor
  1. faptul de a cârâi; cârâială.


Traduceri

Etimologie

Din a cârâi.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
cârâit
Singular Plural
Masculin cârâit cârâiți
Feminin cârâită cârâite
Neutru cârâit cârâite
  1. (despre sunete, glas etc.; peior.) ascuțit, strident (care trădează ostilitate).


Traduceri

Anagrame

Referințe