cârcotă
română
Etimologie
Din verbul a cârcoti. Confer sârbo-croată krkotja („lipsă de mlădiere, inflexibilitate”).
Pronunție
- AFI: /ˈkɨr.ko.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cârcotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cârcotă | cârcote |
| Articulat | cârcota | cârcotele |
| Genitiv-Dativ | cârcotei | cârcotelor |
| Vocativ | cârcotă | cârcotelor |
- (pop. și fam.) neînțelegere, ceartă, gâlceavă.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc.vb.) a intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online