cârnitură

română

Etimologie

Din a cârni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /kɨr.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cârnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârnitură	cârnituri
Articulat	cârnitura	cârniturile
Genitiv-Dativ	cârniturii	cârniturilor
Vocativ	cârnitură	cârniturilor

1. (pop.) cotitură (a unui drum).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catranuri
• căruntări

Referințe

• DEX '98 via DEX online