căciulire
Etimologie
Din a (se) căciuli.
Pronunție
- AFI: /kə.ʧju'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului căciulire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căciulire | căciuliri |
| Articulat | căciulirea | căciulirile |
| Genitiv-Dativ | căciulirii | căciulirilor |
| Vocativ | căciulire | căciulirilor |
- faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online