căiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sârbocroată kaica.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
căiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căiță căițe
Articulat căița căițele
Dativ-Genitiv căiței căițelor
Vocativ căiță căițelor
  1. (reg.) bonetă, scufie, căciuliță.
  2. (pop.) membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie.
  3. (reg.) placentă.

Expresii

  • Născut cu căiță(pe cap) = se spune despre un om norocos


Traduceri

Anagrame

Referințe