căiță
română
Etimologie
Din sârbocroată kaica.
Pronunție
- AFI: /kəˈi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului căiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căiță | căițe |
| Articulat | căița | căițele |
| Genitiv-Dativ | căiței | căițelor |
| Vocativ | căiță | căițelor |
- (reg.) bonetă, scufie, căciuliță.
- (pop.) membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie.
- (reg.) placentă.
Expresii
- Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online