căință

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) căi + sufixul -ință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
căință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căință căințe
Articulat căința căințele
Genitiv-Dativ căinței căințelor
Vocativ căință căințelor
  1. părere de rău, regret, remușcare.


Traduceri

Anagrame

Referințe