călărie

română

Etimologie

Din călare + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /kə.lə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului călărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călărie	invariabil
Articulat	călăria	invariabil
Genitiv-Dativ	călăriei	invariabil
Vocativ	călărie	invariabil

1. acțiunea de a călări; călărit.
2. arta de a călări.
3. ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• călirea
• clăirea
• lacerai
• licărea

Referințe

• DEX '98 via DEX online