călău

română

Etimologie

Din țigănească kalo „negru”.

Pronunție

• AFI: /kəˈləw/

Substantiv

Declinarea substantivului călău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călău	călăi
Articulat	călăul	călăii
Genitiv-Dativ	călăului	călăilor
Vocativ	călăule	călăilor

1. bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher.
2. (fig.) om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căula

Referințe

• DEX '98 via DEX online