călcătură

română

Etimologie

Din a călca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /kəl.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului călcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călcătură	călcături
Articulat	călcătura	călcăturile
Genitiv-Dativ	călcăturii	călcăturilor
Vocativ	călcătură	călcăturilor

1. fel de a merge; pas, mers, umblet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online