căleap

română

Etimologie

Din turcă keleb.

Pronunție

• AFI: /kəˈle̯ap/

Substantiv

Declinarea substantivului căleap
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căleap	călepe
Articulat	căleapul	călepele
Genitiv-Dativ	căleapului	călepelor
Vocativ	căleapule	călepelor

1. (reg.) rășchitor mic; (p.ext.) scul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capela
• apleca
• plăcea
• pleacă

Referințe

• DEX '98 via DEX online