călinet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din călin + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /kə.li'net/


Substantiv


Declinarea substantivului
călinet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călinet călineturi
Articulat călinetul călineturile
Genitiv-Dativ călinetului călineturilor
Vocativ călinetule călineturilor
  1. (rar) crâng de călini.


Traduceri

Anagrame

Referințe