căluț

română

Etimologie

Din cal + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /kə'luʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului căluț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căluț	căluți
Articulat	căluțul	căluții
Genitiv-Dativ	căluțului	căluților
Vocativ	căluțule	căluților

1. diminutiv al lui cal; călușel.
2. nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel.

Cuvinte compuse

• căluț-de-mare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actul
• catul
• culta

Referințe

• DEX '98 via DEX online