cămătar

română

Etimologie

Din camătă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kə.mə'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului cămătar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cămătar	cămătari
Articulat	cămătarul	cămătarii
Genitiv-Dativ	cămătarului	cămătarilor
Vocativ	cămătarule	cămătarilor

1. persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.

Cuvinte derivate

• cămătăreasă
• cămătăresc
• cămătărește
• cămătărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cățăram

Referințe

• DEX '98 via DEX online