căpătui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din capăt + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /kə.pə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) căpătui
Infinitiv a (se) căpătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) căpătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) căpătuiască
Participiu căpătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) face un rost, o situație.
  2. (v.tranz. și refl.) (fam.) a (se) căsători.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe