cărindar

De la Wikționar, dicționarul liber
Cărindar

română

Etimologie

Din latină calendarius.

Pronunție

  • AFI: /kə.rin'dar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărindar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărindar invariabil
Articulat cărindarul invariabil
Genitiv-Dativ cărindarului invariabil
Vocativ cărindarule invariabil
  1. (defectiv de plural) (pop.) ianuarie.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe