căruțărie

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din căruță + sufixul -ărie.

Pronunție

  • AFI: /kə.ru.ʦə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruțărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruțărie invariabil
Articulat căruțăria invariabil
Genitiv-Dativ căruțăriei invariabil
Vocativ căruțărie invariabil
  1. meșteșugul de a face căruțe.
  2. atelier unde se construiesc căruțe.
  3. (colectiv) unelte de căruțaș.


Traduceri

Anagrame

Referințe