căruntețe

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cărunt + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /kə.run'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruntețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruntețe invariabil
Articulat căruntețea invariabil
Genitiv-Dativ cărunteții invariabil
Vocativ căruntețe invariabil
  1. faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; (p.ext.) bătrânețe.


Traduceri

Anagrame

Referințe