căruntețe

română

Etimologie

Din cărunt + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /kə.run'te.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului căruntețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căruntețe	invariabil
Articulat	căruntețea	invariabil
Genitiv-Dativ	cărunteții	invariabil
Vocativ	căruntețe	invariabil

1. faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; (p.ext.) bătrânețe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curentate

Referințe

• DEX '98 via DEX online