căsuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din casă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /kə'su.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căsuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căsuță căsuțe
Articulat căsuța căsuțele
Genitiv-Dativ căsuței căsuțelor
Vocativ căsuță căsuțelor
  1. diminutiv al lui casă; căscioară, căsișoară, căsulie.
  2. compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă.
  3. (la pl.) spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe