căuș
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kəˈuʃ/
Substantiv
Declinarea substantivului căuș | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | căuș | căușe |
Articulat | căușul | căușele |
Genitiv-Dativ | căușului | căușelor |
Vocativ | căușule | căușelor |
- vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunțe etc.; cauc; (p.ext.) nume dat unor unelte care au această formă.
- cantitatea de apă, făină, grăunțe etc. care intră într-un căuș.
- lingură mare de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă.
- lingură de formă specială folosită la prepararea brânzeturilor, cu care se scoate, se așază și se amestecă coagulul.
- lingură de tablă sau de lemn cu ajutorul căreia se scoate apa din barcă.
- piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a două cabluri între ele.
- cancioc.
- (mar.) bazin mic într-un port, pentru ambarcațiuni.
Cuvinte derivate
Expresii
- A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online