căutătoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din căutător.

Pronunție

  • AFI: /kə.u.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
căutătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căutătoare căutătoare
Articulat căutătoarea căutătoarele
Genitiv-Dativ căutătoarei căutătoarelor
Vocativ căutătoareo căutătoarelor
  1. persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns).


Traduceri

Referințe