cadență

română

Etimologie

Din franceză cadence, italiană cadenza.

Pronunție

• AFI: /ka'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cadență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cadență	cadențe
Articulat	cadența	cadențele
Genitiv-Dativ	cadenței	cadențelor
Vocativ	cadență	cadențelor

1. mișcare ritmică și uniformă; ritm.
2. numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut.
3. (fiz.) frecvență; viteză de repetare a unui fenomen.
4. succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios.
5. succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală.
6. pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament.

Locuțiuni

• (loc.adv.) în cadență = cu mișcări repetate la intervale egale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• decanat
• decanta

Referințe

• DEX '98 via DEX online