cadența

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cadencer.

Pronunție

  • AFI: /ka.den'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
cadența
Infinitiv a cadența
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cadențez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cadențeze
Participiu cadențat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe