calamandros
Etimologie
Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc.
Derivarea din țigănească kelimangere („dansatori”) (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este variantă de la hărmălaie.
Pronunție
- AFI: /ka.la.manˈdros/
Substantiv
| Declinarea substantivului calamandros | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calamandros | invariabil |
| Articulat | calamandrosul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | calamandrosului | invariabil |
| Vocativ | calamandrosule | invariabil |
- (reg.) neregulă, neorânduială, harababură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online