calomniere

română

Etimologie

Din a calomnia.

Pronunție

• AFI: /ka.lom.niˈe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului calomniere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calomniere	calomnieri
Articulat	calomnierea	calomnierile
Genitiv-Dativ	calomnierii	calomnierilor
Vocativ	calomniere	calomnierilor

1. faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceremonial
• acronimele
• anemicelor
• armonicele

Referințe

• DEX '98 via DEX online