canțonă
română
Etimologie
Din italiană canzone.
Pronunție
- AFI: /kan'ʦo.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului canțonă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canțonă | canțone |
| Articulat | canțona | canțonele |
| Genitiv-Dativ | canțonei | canțonelor |
| Vocativ | canțonă | canțonelor |
- poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești.
- cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online