caniție

română

Etimologie

Din franceză canitie < latină canities.

Pronunție

• AFI: /ka'ni.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului caniție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caniție	invariabil
Articulat	caniția	invariabil
Genitiv-Dativ	caniției	invariabil
Vocativ	caniție	invariabil

1. albire totală sau parțială a părului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actinie
• căinței
• căniței
• citanie
• anticei
• căinite
• cinatei
• etician
• icneați
• încetai
• înecați

Referințe

• DEX '98 via DEX online