canulă
română
Etimologie
Din franceză canule < latină cannula.
Pronunție
- AFI: /ka'nu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului canulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canulă | canule |
| Articulat | canula | canulele |
| Genitiv-Dativ | canulei | canulelor |
| Vocativ | canulă | canulelor |
- tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online