carabinier

română

Etimologie

Din franceză carabinier.

Pronunție

• AFI: /ka.ra.bi.ni'er/

Substantiv

Declinarea substantivului carabinier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carabinier	carabinieri
Articulat	carabinierul	carabinierii
Genitiv-Dativ	carabinierului	carabinierilor
Vocativ	carabinierule	carabinierilor

1. (înv.) soldat înarmat cu o carabină.
2. (în Italia) membru al jandarmeriei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online